Negustorul de timp
Aventura unui om care şi-a vândut săptămâni din viaţă fără să ştie că sunt ultimele
Nu credeam vreodată că aş putea să-mi vând timp din viaţa mea pentru bani frumoşi. Uite că se poate. Însă merită oare preţul?
Întrebarea mi-a răsărit în minte după ce am urmărit cu sufletul la gură piesa de teatru ”Negustorul de timp”, scrisă de Matei Vişniec (considerat cel mai jucat autor român în viaţă). Spectacolul s-a jucat pe scenă în Sala Cub a Teatrului Naţional din Iaşi pe 10, 12 şi 13 decembrie 2009.
Matei Vişniec – cel mai jucat autor român în viaţă
”Negustorul de timp” e o piesă de teatru care cu siguranţă îţi stârneşte curiozitatea şi te solicită din punct de vedere emoţional. Protagonistul, – Liviu Dorneanu, un bărbat la „40 şi ceva de ani”, căsătorit, cu doi copii mari, cu un job fad – duce o viaţă comună, aparent lipsită de sens. Citind un anunţ neobişnuit în ziar, protagonistul descoperă că există un anumit domn Galbinski care cumpără timp contra cost.
piesa te solicită din punct de vedere emoţional
Astfel, protagonistul ajunge să vândă timp din propria lui viaţă, dar treptat – treptat începe să uite, iar planul oniric se suprapune peste cel al realităţii. Frustrările şi dorinţele sale ies la iveală, personaje absurde şi dubioase îşi fac apariţia, unele dintre ele folosindu-se de timpul protagonistului. Totul se amestecă, se încheagă într-un vertij supraomenesc (sau doar pur omenesc?) din care răsar întrebări existenţiale: „Ce e viaţa?” „Ce e timpul?”, „Încotro mergem?” .
domn Galbinski cumpără timp contra cost
În final, se pare că asistăm la o întreagă „pregătire” a protagonistului care primeşte ajutor din partea celorlalte personaje pentru viitoarea lui călătorie (cu destinaţie necunoscută). Să fie aceasta ultima lui călătorie, ultimul lui drum?
Ce e viaţa? Ce e timpul? Încotro mergem?…
Am asistat la două ore de joc actoricesc desăvârşit în care atât actorii, cât şi noi, spectatorii, am încercat să descifrăm tainele vieţii. Căci manipularea timpului ne oferă posibilitatea (poate iluzorie, ce-i drept) de a fi stăpânii existenţei noastre.
Ana-Maria TIMOFCIUC, anul II
