Ca un cadou  întârziat, dar   special, de Crăciun pentru omuleții de anul I, și nu numai, interviul din luna aceasta va fi cu doamna      Corina FORĂSCU. Ne-a primit într-o dimineață friguroasă de ianuarie în biroul său din corpul C, ne-a făcut câte un ceai de portocale și ne-a servit cu bomboane de ciocolată, timp în cam am tot stat de vorbă. Voi vă puteți bucura de învățămintele și poveștile dumneaei în cadrul seminarului de Matematică din anul I.

Ziarul de ASII: Ce vă doreaţi să fiţi când eraţi copil?

Corina FORĂSCU: Deși am trecut tangențial cu gândul prin Stomatologie, apoi Silvicultură, de fapt, cred că în subconștient am avut dintotdeauna meseria de profesor, cea pe care am îmbrățișat-o. Părinții, mai ales tata, m-ar fi vrut în domeniul lor, al chimiei, unde au fost amândoi profesori apreciați ai Institutului Politehnic. Însă harul unor profesori din gimnaziu și moștenirea unei înclinări spre matematică din partea mamei au făcut ca totul să pară prescris: am urmat matematica, deși la momentul admiterii încă nu eram conștientă că iubesc această meserie, cea de dascăl.

Acum timpul parcă a început să se îngusteze, numai nu mai ajunge. Dar voi sunteți tineri și încă puteți zâmbi când vedeți un mesaj tare drăguț care circulă pe internet: “Îmi dau demisia din meseria de adult. Vreau să fiu copil, să am 6 ani, să mă joc, să-mi facă mama de mâncare, să nu trebuiască să mă trezesc dimineța să mă duc la servici, să nu știu ce e aia asigurare la mașină, impozite, credite, stres, poluare, violență, furturi, droguri, țigări.. și mai ales să știu ce să răspund când adulții mă întreabă <<Ce vrei să faci când vei fi mare?>>: COPIL!”

Ce fel de studentă ați fost?

Ca omuleț în creștere ce mă aflam la vremea studenției, îmi face plăcere să cred că eram pe undeva la mijloc: nu mă omoram cu școala decât atunci când într-adevăr îndrăgeam ceva (o materie, un profesor…), aveam rezultate satisfăcătoare și am reușit să nu mă fac de râs niciodată… nici măcar la restanțe. Normal că am avut și din astea, nu ai fi student dacă nu ai petrece măcar o vacanță ratată, încercând să înveți pentru restanța sau măririle din toamnă. În rest, ca tot studentul de atunci: prieteni, cărți și filme, distracții, mai ales cu prietenii din liceu, cei care mi-au rămas cei mai buni și astăzi.

Care a fost partea dvs   preferată din perioada studenției?

Ultimii doi ani. Știam deja mai bine pe ce lume mă aflu, chiar dacă totul era atunci în marea schimbare a începuturilor anilor ’90. Mai ales la îndemnurile mamei am început colaborări cu profesorii din perioada aceea, unele dintre care mi-au rămas foarte aproape de suflet și le mențin și astăzi. Doamna profesor Ștefănescu, una dintre cele mai apreciate ”algebriste” de la noi, a fost cea care mi-a deschis mai târziu drumul doctoratului în Algebră, ca după un timp tot dumneaei să îmi deschidă ochii și să mă sprijine moral în începerea actualului doctorat, în ale calculatoarelor – dar asta este altă poveste.

În ultimul an al studenției am reușit și o apropiere și o strângere a legăturilor cu colegii de facultate. Am făcut-o destul de dificil, căci fiind ieșeancă, în general eram privită ca ”are lumea ei, nu are de ce să vină la bairamurile și chefurile din cămin”. A fost mai greu până ne-am cunoscut… apoi totul a curs de la sine.

O amintire amuzantă din timpul facultății?

Este una care îmbină pasiunea pentru știință și pentru animale: locuiam la casă în Copou, puțin mai jos de Negruzzi, și Ahmed, motanul nostru, plecase de curând la ceruri, după porumbeii vecinului pe care îi scărmănase. Eram în sesiunea de iarnă, puțin înaintea unui examen de Ecuații Diferențiale, pentru care m-am dus la consultații. Deși eram în întârziere, nu am rezistat farmecelor unui motănaș negru, care plângea pe străzile din spatele Universității. Neavând timp să îl duc acasă, am fost pusă în situația de a merge cu el la profesor și de a intra cu pisoiul. A fost cea mai zgomotoasă consultație: pisoiul torcea și mieuna iar eu voiam, totuși, să dezleg și enigmele diferențialelor și să păstrez motanul; încât nu numai că vorbeam foarte tare, însă m-am dat răcită, ca să pot tuși în voie pentru a acompania zgomotele pisoiului. Până la urmă am terminat cu bine: și cu pisoiul cel nou, și cu examenul luat, pe baza clarificărilor din timpul consultației.

Cum ați devenit profesor?

Conform cu cele de mai sus aș spune: soarta. Q.E.D.

În realitate… în ’98 am dat examen pe post de preparator la Politehnică. Fiind după aproape trei ani de stat acasă cu copiii mei, eram total în afara matematicii, încât pregătirea pentru examen a început de la… manualele de liceu. Și a urmat o minunată perioadă de ”creștere” sub îndrumarea colegilor din catedra de matematică a Politehnicii.

Perioada profesoratului la Politehnică a fost ”condimentată” din 2000 cu începerea unor cursuri de doi ani la Informatică. Și astfel am început, fără să fi știut pe atunci, o altă etapă în cariera de profesor. Am colaborat pentru finalizarea acestor cursuri cu unul dintre cei mai grozavi profesori ai voștri, domnul Cristea, care a reușit să îmi insufle nu numai dragoste… pentru limbă (NLP) artificială (IA), proiecte (FP, PN..), ci și un elan deosebit care m-a făcut să încep în paralel cu vechile meserii (de mamă și profesor la Politehnică) un masterat și un doctorat în Informatică, asortate cu nenumărate proiecte… finalizate sau eșuate.

Și așa am ajuns în 2005 la Informatică. Cum socotelile de acasă și cele din târg nu se potrivesc întotdeauna, cu studenții cel mai mult am făcut și fac matematică, colaborarea cu domnul Iacob fiind una dintre cele mai frumoase și constante din 2005 încoace.

Ce vă place cel mai mult la meseria de profesor?

Este foarte simplu: studenții – cu ochii mari și zâmbitori când înțeleg sau chiar îndrăgesc ceva, cu ochii încruntați și chiar puțin nervoși când nu pricep ceva, cu ochii nevăzuți, când sunt concentrați asupra calculatorului și, de fapt, se joacă sau urmăresc vreun filmuleț. Însă în momentul în care am intrat la un seminar tristă și am ieșit râzând, îmi spun că asta e, numai profesor pot fi!

Cred că noi, profesorii, suntem privilegiați că avem posibilitatea de a lucra cu oameni tineri ca voi: nu numai că este o bucurie să poți dărui, căci voi (puteți să) învățați de la noi, dar și noi avem norocul de a putea învăța de la voi, de a ține astfel pasul cu tot ce este nou. Ca profesor ești mereu pus pe șotii. Trebuie să îi faci pe studenți să înțeleagă, să îndrăgească, să descopere. Și fără să te informezi, să studiezi, să cercetezi, nu ai cum.

În a fi profesor nu există noțiunile de ”perimare”, ”plictis”, ”blazare” care ar putea apărea în alte meserii care nu necesită atâta schimbare. Iar a fi profesor la Informatica ieșeană înseamnă chiar mai mult: studenții sunt, în general, mult mai motivați și interesați, ritmul schimbărilor e mult mai mare față de alte domenii, posibilitățile (de studii, colaborări, cercetări) sunt, de asemenea, mai ridicate.

Dacă ați putea schimba ceva în atitudinea generală a studenților, ce ar fi?

Mi-ar plăcea ca studenții să fie mai ”acasă”, să profite de această perioadă a studenției cu care nu se vor mai întâlni niciodată, bucurându-se și de toate avantajele, descoperirile, prieteniile, porțile deschise, colaborările pe care le pot avea sau măcar începe acum, dar și de descoperirea treptată a secretelor noii lor meserii.

Aș vrea, de asemenea, să fie mai deschiși și mai cinstiți în primul rând cu ei înșiși. Studentul la informatică vine în anul întâi cu ideea că poate câștiga 1000 de euro dacă vrea, se angajează, și ajunge la un moment dat să realizeze că a fugit și după studenție, și după serviciu și abia târziu realizează ce a pierdut.

Ce spuneți despre studenții cărora le este teamă că la   finalul facultății nu vor găsi un serviciu?

Eu nu am auzit de când sunt în învățământ de vreun absolvent de informatică care să fi eșuat. Oricum, de ce ți-e frică nu scapi, deci… nu te mai gândi la asta! Dacă ai început o facultate dintr-o convingere, ține-te de convingerea respectivă, încrede-te în tine și crede-i și pe cei din jur care au încredere în tine. Bine, în măsura în care ești dispus să lupți mai departe. Căci niciodată nu vei primi ceva pus pe tavă. Nu te va angaja prima firmă unde ai depus CVul. Sau, cine știe, poate ai să refuzi tu vreo 10 oferte pentru că nu îți convin. Însă la serviciu ți se impun anumite taskuri, anumite limbaje de programare. Și uiți ce înseamnă niște algoritmi mai speciali, niște grafuri sau inteligența artificială.

Cât sunteți de atașată de Iași și de FII?

La maxim de amândouă! Oricât de mult mi-ar plăcea în altă parte, inima mea este în Iași: dacă sunt plecată, după jumătatea perioadei de despărțire de Iași începe să roadă dorul. Și nu de casă, ci de Iași, căci deseori ceea ce numim ”casă”, adică familia, este cu mine (inclusiv domnișoara noastră bătrână Akona, un bull-terrier nebunatec).  Poate sunt conservatoare, de modă veche, însă bucuria oricărei reîntoarceri în Iași este un sentiment extraordinar. E incredibil să te apropii de un loc și să simți că ceva începe să râdă în tine.

FII este a doua mea casă. A fost o perioadă când dormeam și noaptea aici, aveam chei de la intrările în facultate (pentru a nu mai sări pe geamurile de la parter), aici mâncam, râdeam, plângeam și o luam iar de la capăt. Așa ceva nu îți iese din suflet cu una cu două. Aici sunt toți colegii mei, mulți dintre ei chiar prieteni apropiați, toți studenții mei și aproape toată munca mea (de dinafara familiei).

O amintire din FII?

Eram anul trecut la un seminar, mai explicam o problemă, mai vorbeam cu studenții despre una-alta. Într-o bancă la geam era o studentă simpatică, pe care într-o zi, văzând-o prea abătută, o întreb ce a pățit, iar ea… „Nu mi-am imaginat că există asemenea oameni… asemenea profesori…”. O întreb de unde e, unde a învățat și de ce spune asta. — „Păi, eu tot ce-am învățat în liceu a fost să fiu rea.”

Aveți copii?

Bineînțeles. Mulți dintre voi îi cunoașteți, fie personal, fie din poveștile mele. Sunt bucuria și esența vieții mele: Andrei, cel mare, e un sufletist ascuns, nebunatec și zăpăcit, iar Teodora, cea mică, este… suflețel.

Cea mai mare realizare a dumneavoastră până în    momentul de față?

Se spune că un om adevărat lasă în urma lui măcar un copil, o carte și un copac. Eu sunt deocamdată la început și consider că cei doi copii ai mei sunt cea mai mare realizare a mea de până acum. Acesta ar fi planul personal.

Deși am și câteva cărți în ”palmares”, încă nu aș spune că am scris ”o carte” în adevăratul sens al cuvântului. Încât planul profesional este în… perfecționare.

Și cu copacul e la fel. Am plantat o mulțime, dar la fiecare dintre ei am avut cumva câte o umbră. Încă sper să reușesc să las un copac adevărat, poate chiar împreună cu copiii mei. Acesta ar fi planul social.

Un sfat pentru studenți?

Cu cât încerci să faci mai mult, cu atât ești mai criticat. Nu e bine să critici decât dacă te-ai implicat. Și, dacă poți, critică constructiv. Nu spune numai “Nu-i bun!”. Spune de ce, dă idei mai bune, implică-te!

Cum vă petreceți timpul liber? Hobby-uri?

Aș vrea, uneori, să fi fost grădinar, să pot sta cu florile și plantele. Sau mai degrabă moșier, căci așa aș fi putut să am și multe animale. În rest, ca toată lumea: îmi petrec timpul cu prietenii și/sau copiii mei, cu cărți, muzică, fotografii, uneori jogging sau plimbat pe clapele bătrânei noastre pianine.

Când ești foare bucuros, sau dimpotriva, supărat, un pian, o carte, o muzică poate să te schimbe. Fie să dai și celorlalți din bucuria ta, fie să scapi de tristețe.

Cum ați ajuns să învățați limba greacă?

Am avut un unchi, ieromonah în Sfântul Munte Athos. La 10 ani aveam să mergem în Grecia și pentru a-l cunoaște și a afla despre el. Impactul Greciei, cu oamenii, istoria, locurile și obiceiurile ei, a fost imens asupra mea – un mic copil un pic ieșit din găoacea românească a timpurilor acelora. Încât atunci când am putut studia (gratuit) limba, am făcut-o, din primul an de studenție, la Seminarul de Neogreacă al Facultății de Litere. Atunci fugeam și după o himeră: anual Seminarul oferea o singură bursă pentru o lună în Grecia, la Tesalonic, pentru studiul limbii, culturii și civilizației elene. M-am pregătit intens, iar himera a devenit o realitate incredibilă: la aproape un an de la Revoluție, am câștigat șansa de a studia toate cele oferite de greci, de a cunoaște mai bine poporul cu toate obiceiurile bune și rele, de a îmi face nenumărați prieteni atât în Grecia cât și din toată lumea. Și așa am rămas definitiv și irevocabil cu o dragoste imensă pentru tot ceea ce are legătură cu Grecia, încât m-aș duce oricând acolo.

Vara trecută, am fost în vacanță la o casă pe malul Egeei, cu vedere spre Athos. Administratorul casei era un mic grec simpatic, pescar ieșit la pensie, însă un tare bun gospodar, mare sufletist și… nevorbitor de engleză. Astfel că, ori de câte ori venea câte o familie de altă nație decât cea greacă, treceam la ”vorbitor”. Și așa am aflat multe dintre obiceiurile lui Hari, problemele și bucuriile actuale ale grecilor și ale celorlalți vizitatori ai căsuței noastre.

Carte preferată?

Poate fi “Povestea fără sfărșit”… doar că originalul este al lui Ende, însă practic este a tuturor.

Care este muzica dvs de suflet?

Simfonică, mai ales cea clasică. Dintotdeauna mi-am ”încărcat bateriile” cu Beethoven, cântând sau ascultând mai ales Sonata Lunii, Patetica sau Imperialul.

Ce părere aveți despre ASII?

Ce bine că ești, (ce mirare că sunt…)!

Când, la începuturi, Gugu, Iuli, Vlad și mulți cu ei se străduiau să pună ASII pe picioare, nu prea vedeam de ce o fac. Acum ați crescut foarte mult și frumos. Și înțeleg că fără oameni ca voi, toți care ați fost sau sunteți în ASII, ar lipsi o parte nu numai din sufletul acestei facultăți, ci și din sufletul vostru, ca studenți, și al nostru, ca profesori.

Îmi place cum vă organizați, cum reușiți să aveți atâtea activități și preocupări atât pentru voi, cât și pentru alții și, mai ales, cum le faceți pe toate fără a perturba aproape nimic din celelalte activități pe care le aveți, specifice facultății și studenției, ba chiar împletindu-le frumos. Ce mai, un BRAVO cu felicitari din toata inima!

Balul de caritate

ASII a devenit atât de tenace și interesant și incitant… Am fost la balul de caritate, cu tot cu ai mei copii. Mă credeți că eu nu știam de Byron? Și mi-au plăcut! Foarte interesanți Byron, foarte interesanți… Inițial nu credeam că va fi cine știe ce, dar când au pus mâna pe instrumente și-au început să cânte… jos pălăria!

Citiți ziarul de ASII?

Am încotro? Fie că îl găsesc în holul facultății, fie că îmi sare în ochi din blogul vostru, nu cred că am ratat multe dintre edițiile ziarului.

Andrada CONSTANTINIUC, anul II

andra.constantiniuc@asii.ro

Dacă ai Lexus, ştiu că eşti un ipocrit. BMW-urile sunt pentru oricine are bani. AUDI e pentru cei care au bani, dar sunt un pic cam pițiponci sau cocalare, iar Mercedes, pentru cei care au bani, o vârstă şi un pic de burtă. Dacă n-ai nici bani şi nici imaginaţie, atunci îţi cumperi Dacie.

Dacă ai Peugeot, înseamnă că ai câine. Şoferii de Toyota nu se îmbracă niciodată în portocaliu, plus că au o atenţie obsesivă în discuţiile pe messenger, să nu rateze vreo cratimă sau virgulă. Când aud Kia sau Hyundai, văd oameni fără feţe, cu soţii nasoale. Volkswagenii se îmbracă în negru şi comandă întotdeauna pizza quattro stagioni, fiindcă sunt cele mai sigure soluţii. Volvo spune despre tine că ai o slujbă work-at-home şi îţi place să citeşti. Orice nu e despre război, prea sci-fi, prea erotic, prea pretenţios sau prea recent.

Iar dacă ai Porsche 911 Turbo, apropo, te invidiez.

Vezi tu, ştiu unde sunt oamenii drăguţi, ştiu unde sunt oamenii plicticoşi şi ştiu unde sunt oamenii interesaţi, dar unde sunt tocilarii ciudăţei cu ochelari dreptunghiulari, mâini reci, inerte şi piele albă de extraterestru?

Mie îmi plac citroenii. Sunt oameni superfaini, care scriu cu stiloul şi poartă insigne “Am colorat un zâmbet”.

M-am gândit că e posibil să conducă Radical SR8LM. Tocilarii sunt în limbă după viteză – vor jocuri la un milion de frames per second, vor download-uri în timp record, iar orice durează mai mult de cinci secunde fără rezultat concret, deja necesită „End Task”.

O maşină care deţine recordul pe Nurburgring Nordschleife pare a fi alegerea perfectă. Dar uite care e problema: oamenii care merg în barurile de motociclişti şi ies foarte beţi, la 4 dimineaţa, se numesc motociclişti. Oamenii care merg în barurile de motociclişti şi ies prin geam, după trei secunde, se cheamă tocilari. Cum crezi tu că aşa un papă-lapte ar putea să strunească 455 de cai-putere, fără vreun sistem electronic de control al stabilităţii şi fără nici o milă în suspensii?

Trebuie să fie ceva rapid, dar în acelaşi timp confortabil. M-am gândit că s-ar putea să conducă Porsche 959. Bill Gates şi Paul Allen, cei mai mari butonagii din lume, au fiecare câte unul. Urci liniştit în maşină, cauţi mufa pentru iPod, dai să-ţi conectezi handsfree-ul prin Bluetooth şi explodezi într-un val de lacrimi când îţi dai seama că astea nu erau pe harta tehnologică a anilor ’80. Ai să mergi peste tot ascultând caseta aia veche cu Bee Gees.

”dacă ai Porsche 911 Turbo, apropo, te invidiez.”

Deci trebuie să fie ceva contemporan, rapid şi confortabil. Aş zice un Mercedes CLS63 AMG. Da, o să-ţi recunoască Bluetooth-ul. Da, are mufă iPod şi da, ai inclusiv port USB. Cu V8-ul de 6,3 litri şi 514 CP e un pic mai rapid decât îţi imaginezi şi e un Mercedes, deci e confortabil. Dar are o problemă: există o categorie de fete cărora le plac necondiţionat băieţii cu o astfel de maşină. Şi nu prea cred că ăluia care a scris „no sex, just programming” în C309 o să-i convină.

Nu, ca să găseşti maşina perfectă pentru un tocilar trebuie să uiţi orice regulă de până acum. Pentru un computer-geek, orice maşină e perfectă, atât timp cât e pe Xbox. Ce-i pasă lui e să găsească bug-uri.

Alexandru CONEA, anul I

* „acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare”

În careul jocului FII Logic trebuie să descoperiţi o imagine. Pentru a o descoperi, trebuie să umpleţi anumite pătrăţele şi să bifaţi cu X pătrăţelele care nu trebuie să fie umplute.

Având marcate pe marginea liniei/coloane numărul de pătrăţele conţinute de fiecare grup din acea linie/coloană, găsiţi imaginea din careul de 15 x 15 pătrăţele (numerele sunt furnizate în ordine: dacă în dreptul liniei aveţi cifrele 3, 5 atunci pe acea linie sunt de la stânga spre dreapta doua grupuri: unul conţinând 3 pătrăţele al doilea 5 pătrăţele; grupurile vor fi despărţite demăcar un X – pătrăţel nefolosit). Jocul se poae juca online pe

http://profs.info.uaic.ro/~vcosmin/ImagePuzzle/

Ca exemplu vă dăm un careu mai simplu (5 x 5) rezolvat:

***

Exista 10 tipuri de oameni, cei care inteleg binarul si cei care nu.

***

Mai devreme sau mai târziu, trebuia să apară și asta. Deși, aș zice că e mai degrabă un virus de genul celui care dădea massuri cu “Michael Jackson is gay”, în care au fost modificate linkurile și mesajele. Dar, după ce vă povestesc mai în detaliu, decideți singuri dacă așa e sau nu.

Aș băga mâna în foc că ai primt și tu în ultima lună un mass de genul:

-“sa intri sa imi zici ce parere ai ca sigur recunosti personaju o cunosti?”

-“chiar vroiam sa te apelez, ai virusi si imi trimiti tot felu de mailuri ia programu asta sa il scoti ca l-am avut si eu sau daca nu intra pe http://www.[link].ro”

-“afla cine te are pus la invizibil sau la ignore cu un singur click chiar si persoanele care sunt offline http://[link].blogspot.com”

-“ce faci? Super tare!!!!!!!! http://[link].blogspot.com”.

Și, uimitor, îi răspunzi, și, surpriză: vorbește cu tine! Răspunsurile pe care le primești sunt totuși limitate (e un robot, la urma urmei, mult mai slab decât cei pe care îi vom face noi la proiectul de la intelgineța artificială), și sunt în funcție de anumite cuvinte care se regăsesc în răspunsul nostru: dacă replica noastră conține cuvântul “virus”, vom primi răspunsul “intra ca nu e nici un virus”, pentru o replică ce conține cuvântul “esti”, primești răspunsul “uita`te si vrb dupa”. Lui “merge” îi corespunde “trebuie sa instalezi program ca sa mearga”, pentru mesaj ce conține cuvântul “frica” ți se răspunde cu “nu are de ce sa-ti fie frica”, etc.

dacă replica noastră conține cuvântul “virus”, vom primi răspunsul “intra ca nu e nici un virus”

Deci, tragi concluzia că nu e doar un mass, ci chiar ai purtat o conversație cu cel care ți-a dat linkul, și dai repede click. Intri pe site (cele mai multe de pe blogspot.com), iar aici, un filmuleț, pentru care ai nevoie de un codec “special”, pe care evident, nu îl ai instalat. Mare noroc ca pe site ți se oferă un link de pe care poți să descarci acel codec (divix, divxi, numele e destul de suspect). Curios din fire, descarci repede “codecul”, îl instalezi, și totuși nu poți să vezi filmulețul. Asta este, nu merge, nu merge.

Ce s-a întâmplat de fapt între timp?

Trecem la ceva detalii tehnice: de îndată ce execuți minunatul codec, următoarele fișiere sunt copiate pe system: %WINDIR%\system32\yahooui.exe, %WINDIR%\system32\yahooauth2.dll, %WINDIR%\system32\ssleay32.dll, %WINDIR%\system32\libeay32.dll. Primul din ele este virusul, următoarele 3, sunt fișiere clean. Și dacă primul tot e virus, nu se putea să nu pornească de fiecare dată cand bootezi. Pentru asta, adaugă în cheia de registri HKLM\SOFTWARE\Microsoft\Windows NT\CurrentVersion\Winlogon\Shell stringul %WINDIR%\system32\yahooui.exe. Când yahooui.exe ajunge să ruleze (după primul restart), acesta creează cheia de regiștri HKLM\SOFTWARE\Yahoo\lidl și așteaptă ca userul să se logeze pe messenger și îi fură userul și parola și le memorează în cheia de registri tocmai creată, în campurile USER si PASS. Apoi, începe să dea massuri la toata lista, de genul celui pe care l-ai primit și tu de la care te-ai infectat.

fură userul și parola de Y!Mess și le memorează în cheia de registri

Și pentru că nu era de ajuns că te înjură jumătate de listă că îi stresezi cu massuri și le virusezi calculatoarele, virusul mai downloadeaza înca 3 executabile: %WINDIR%\seocfg.ex,%WINDIR%\upd1234.exe, %WINDIR%\vbn.sdf. Primele 2 sunt 2 bankeri – viruși care fură informațiile de la conturile bancare, atunci când încerci să accesezi siteurile de internet banking sau să faci plăți online. Cel de-al 3lea fișier, conține linkurile care sunt trimise în massuri. Acestea se schimbă destul de des, deoarece cei care hostează acele bloguri și fișiere executabile sunt sesizați și le suspendă. De aceea, virusul folosește acest fișier, căruia îi face update periodic, schimbând linkurile dacă acestea au fost suspendate.

Concluzia: nu tot ce zboara se mănâncă, nu tot linkul ce se primește pe mess trebuie accesat!

Marius Barat, anul III

marius.barat@asii.ro

Începând de anul trecut de la începutul lui decembrie, o mare parte din profiluri au fost injectate în informațiile personale (Interese, Despre mine, etc) cu un cod malware. Acest lucru a fost posibil datorită unei vulnerabilități CSS care se pare a fost ocolită de creatorii Hi5.

Ce s-a întâmplat de fapt?

A fost injectat un script care, la afișarea informațiilor personale, deschidea o nouă pagină care cerea descărcarea unui fișier numit “hi5update.exe” și care avea iconița asemănătoare cu sigla site-ului.

Acest malware se bazează pe naivitatea persoanelor neavizate, pe faptul că acestea nu vor observa că site-ul de download nu este nici măcar în același domeniu cu site-ul original.

Simptome

Simptomele după care vă puteți da seama că ați contactat acest malware sunt:

-există o copie a sa în %windir%\system32\winlog.exe sau %windir%\system32\boot.exe  (%windir% însemnând locația unde este instalat windows-ul)

-un trafic mărit pe internet

-un proces de internet explorer fără fereastră

Efecte

Odată  descărcat și executat, acesta se copie în locațiile de mai sus, depinde de versiunea oferită (aceasta schimbându-se odată cu trecerea în noul an). Deschide un proces de Internet Explorer care trimite informații către creatorii lor (deasemnea site-uri românești). Modifică chei de regiștri astfel încât să se execută la pornirea windows-ului.

Dezinfecție

Pentru o dezinfecție ușoară, închideți toate procesele iexplorer.exe și apoi ștergeți %windir%\system32\winlog.exe (sau %windir%\system32\boot.exe, depinde de versiunea cu care sunteți infectat).

Ca să nu mai apară la alți prieteni care se uită pe profilul de hi5, ștergeți din informațiile personale liniile care nu vă sunt cunoscute.

Pentru a evita o astfel de infecție este destul de simplu: nu dați accept la orice așa zis update pentru aplicații folosite.

Adrian POPESCU, anul I

adrian.popescu@asii.ro

Ești student și ai idei, dar nu ai bani să le pui în practică? Vrei să faci un cadou deosebit celor dragi, sau să-l personalizezi? Ești arhitect și vrei să-ți faci o machetă cu ajutorul căreia vei câstiga premiul pentru cel mai bun proiect, sau vrei să-ți deschizi propria afacere vânzând bijuterii?

Myfav.ro e locul din care să începi. Deoarece un echipament de gravură nu are un preț suficient de mic ca să și-l permită oricine, și în mod sigur nimeni și-ar cumpăra unul pentru a face 2 brelocuri și un medalion pe an, gravez.ro a hotărât să pună la dispoziția oricui va dori să folosească echipamentul de tăiere/gravură laser, pentru a-și realiza proiectele favorite. Dacă aveți o idee pe care doriți să o vedeți materializată, nu ezitați și transformați-o în realitate.

gravură și decupare laser

MyFav.ro este locul în care îți poți folosi imaginația pentru a crea produse, pentru a le vine, sau a le face cadou. Folosind tehnologie laser de ultimă generație, vei fi ajutat să le proiectezi singur și să le vinzi, fară nici cel mai mic efort. MyFav.ro pune la dispoziția tuturor utilizatorilor săi echipament laser de ultimă generație, în vederea realizării lucrărilor de gravură și decupare laser. Deasemenea, mai pune la dispoziția utilizatorilor și o gamă foarte largă de materiale din care pot alege. În acest fel, poți crea lucruri extraordinare, cu numai câteva click-uri de mouse!

E suficient să încarci pe site schița, fotografia sau imaginea scanată, apoi să alegi materialul din care vrei să fie realizată gravura, iar noi vom realiza produsele în atelierul nostru din Iași. De aici vor fi trimise printr-un curier și vor ajunge la destinatar în 3-10 zile de la comanda fermă, în functie de complexitate, număr de comenzi și distanță. Site-ul conține o pagină completă care să vă ajute, cu ajutorul unui Ghid de creație și a unor filme de prezentare, făcând utilizarea cât mai ușoară.

pune la dispoziția tuturor utilizatorilor săi echipament laser de ultimă generație

Echipamentul laser folosit pentru tăiere și gravură este echivalentul unei imprimante cu jet de cerneală care, în loc să imprime cu cerneală, transmite un fascicol laser spre material. Când atinge materialul, îl arde sau vaporizează. Raza laser poate urma o linie din fișierul vectorial (de obicei la tăiere), sau poate parcurge toată suprafața, punct cu punct (ca la o imprimantă), în cazul gravurii superficiale a imaginilor raster. Țineti cont că materialul nu va fi tăiat la fix 90 de grade (ci conic), fapt ce va ieși în evidență la materialele mai groase și contează mult la obiectele tridimensionale care trebuie montate unele în altele.

Puteți să vă aduceți creațiile la viață folosindu-vă de calculator și de un set de template-uri pe care vi le punem noi la dispoziție. Descărcați unul dintre aceste template-uri disponibile pe site, cel care se potrivește cel mai bine preferințelor dumneavoastră, și creați macheta folosindu-vă de parametrii stabiliți de acesta. Când ați terminat, puteți să faceți upload la machetă, să selectați materialul și să confirmați comanda. Asta e tot. Din acest moment noi ne ocupăm de restul. Odată finalizat, produsul îți va fi livrat prin poștă sau îl poți ridica de la sediul nostru.

Adobe Illustrator CS, Inkscape sau CorelDraw

Șabloanele de pe site-ul MyFav vă vor ajuta să aveți schițele pregătite pentru tăiere/gravură, în formatele cerute. Acestea sunt preformatate la dimensiunea corectă, și au setată paleta de culori necesară pentru echipamentul laser. Este important ca schițele tale să fie în interiorul zonei de siguranță din șabloane, care este un dreptunghi cu margine roșie. Dacă produsul final are dimensiuni mai mari decât aceste șabloane (mai mari de 600×300mm/ 24”x12”), atunci le poți împărți pe mai multe șabloane, urmând să le asamblezi la primire (nu uita să proiectezi și o modalitate de asamblare).

Schițele pentru realizarea produselor pe MyFav pot fi realizate cu aproape orice program de prelucrare vectoriala, care poate salva fișierele în unul din formatele cerute pentru încarcare pe site. De exemplu: Adobe Illustrator CS, Inkscape sau CorelDraw. Se pot folosi și programe de modelare 3D ca Solidworks sau AutoCAD și apoi un program de prelucrare vectoriala pentru a obține părtile componente ale produsului final. După ce lucrați în aceste programe, schița trebuie transferată într-unul din șabloanele/templatele luate de la noi. Pentru fotogravură se poate folosi orice program de pelucrare de imagini, ca de exemplu: Adobe Photoshop, CorelPhotoPaint, etc.

materiale acrilice, placaj de lemn, plută, plexiglas, cauciuc

Puteți folosi o gamă largă de materiale din catalogul nostru – unele pot fi tăiate, iar altele numai gravate. Aveți posibilitatea să alegeți dinte materiale acrilice speciale pentru prelucrare laser, placaj de lemn de diferite grosimi și texturi, MDF (material folosit și la realizarea parchetului laminat), plută (sub forma de coli, nu de dopuri J), plexiglas transparent sau colorat, deasemenea de diferite grosimi; sticlă, hârtie sau carton; cauciuc pentru ștampile sau materiale textile.

Ca să venim în ajutorul celor care vor să-și vândă produsele realizate, le punem la dispoziție și un showroom virtual, unde pot să-și expună imagini cu produsele realizate și să intre în legatură directă cu potențialii cumpărători. Produsele dumneavoastră vor fi afișate pe site-ul nostru, iar alți utilizatori vor putea să le cumpere de la dumneavoastră, putând obține și un profit din aceasta. Magazinul va fi online non-stop și poate fi accesat de oricine. Deasemenea, vi se pun la îndemână câteva instrumente de promovare a produselor în cele mai populare rețele sociale.

blog.myfav.ro

Să nu uitam și de blogul MyFav, blog.myfav.ro, unde veți găsi o sumedenie de articole interesante pe tema designului și nu numai. Puteți urmari contul Twitter, @myfavdotro unde veți afla ultimele noutăți sau câstigătorii concursurilor periodice.

Nicolae PALAGHIU

Director DataQweb SRL

V-aţi întrebat vreodată cum au ajuns să dispară de pe faţa pământului cele mai înfricoşătoare creaturi cunoscute omenirii? Dacă nu ştiţi despre ce creaturi este vorba, am să vă dau un indiciu: zombii.

Revenind la întrebarea noastră: cum au fost distruşi zombii de pe planeta noastră? Se pare că cei de la PopCap au reuşit să desluşească acest mister şi au creat un joc în care ne explică „ce şi cum” s-a întamplat pe vremea când zombii terorizau omenirea.

Acest joc se numeşte Plants vs. Zombies şi dacă nu v-aţi dat seama din numele jocului, hoardele de zombii au fost învinse cu ajutorul minunatelor plante din grădinile oamenilor. Aceasta este ideea care stă la baza jocului fiind în acelaşi timp şi ciudată şi amuzantă, dar interesantă.

Plants vs. Zombies este un joc de tip TD (tower defense) unde invadatorii sunt reprezentaţi de către mulțimea de zombi ce încearcă să ajungă în casele oamenilor şi să le mănânce creierele, iar apărarea este alcătuită din plante miraculoase, în care fiecare beneficiază de abilităţi specifice.

Încă de la început, observăm că jocul conţine elemente diferite faţă de jocurile gen tower defense (care au împânzit internetul în ultimii ani). Dovada stă faptul ca zombii nu urmează o rută anume, ci pur şi simplu intră în zona de luptă pe o linie pe care o vor urma până la capăt, sau până vor fi omorâţi. Un alt element aparte îl reprezintă sistemul de plantare. Toate buruienile necesită o anumită resursă pentru a putea fi plantate (resursă denumită „sun”) care nu se poate obţine prin distrugerea invadatorilor și se strânge de la anumite plante precum floarea soarelui, dar şi din razele care vin de la soare.

Câmpul de luptă este reprezentat de o grilă de 5 – 6 linii şi 9 coloane în care fiecare pătrăţel poate suporta o singură plantă. Acţiunea nu se desfăşoară doar într-o curte normală de casă (doar cu gazon), ci şi în spații de acest gen care beneficiează şi de piscină, sau pe acoperişul casei în care stai. De asemenea, invazia zombilor nu are loc doar ziua, ci şi noaptea ceea ce face jocul mult mai interesant.

Arsenalul ce poate fi desfăşurat în luptă este impresionant – 48 tipuri de plante, fiecare cu un mod de tragere specific. Dar nu pot fi folosite toate simultan, ci va trebui să alegem la începutul fiecărei runde un anumit număr de plante (maxim 9) în funcţie de nivelul la care suntem. Mai trebuie de precizat şi faptul că cele 48 de plante nu vor fi disponibile din prima, ci vor fi adăugate la sfârşitul anumitor nivele.

La rândul lor, adversarii sunt suficient de diversificaţi: 25 tipuri de zombi fiecare cu abilităţi specifice. Există zombi care pur şi simplu vin spre casă, zombi cu armură (sub formă de găleată pe cap, uşă, etc.) cu anumite obiecte ajutătoare (scară, prăjină, etc.), dar şi zombi care dansează, care zboară sau care joacă fotbal american. Fiecare astfel de tip are avantaje în fața anumitor plante şi dezavantaje în fața altora.

Atât plantele cât şi „colecția” de zombi sunt unice, fiecare având propria animaţie, propriile sunete, lucru care face ca jocul să nu devină plictisitor chiar şi după câteva ore bune de joc încontinuu. De asemenea, un alt element care te face să joci nivel după nivel îl reprezintă sistemul de premiere al jucătorului: după fiecare etapă poţi primi o nouă plantă, sau poate un mini – game, sau dacă chiar ai noroc o scrisoare din partea zombilor (cu care nu poţi face mare lucru decât să o citeşti dacă vrei să te amuzi un pic).

Pe lângă modul standard de joc (adventure) mai există si modul survival, care nu este altceva decât o înlănţuire de niveluri standard, cu grad de dificultate în continuă creştere. Dar pentru a putea beneficia de modul survival trebuie să jucaţi mai întâi la adventure. Iar pentru ca modul standard să nu devină prea monoton, au fost introduse 20 de nivele bonus (mini – game) care sunt foarte interesante şi haioase.

Plants vs. Zombies este de departe cel mai interesant, distractiv și addictive joc pe care l-am jucat în 2009. Dacă ar trebui să caracterizez acest joc într-un singur cuvânt, cu siguranţă acesta ar fi PLANTASTIC.

Dacă v-am stârnit curiozitatea, vă recomand să încercaţi varianta demo, pe care puteţi să o jucaţi online. Pentru Jocul costă 17 euro (pe steam doar 10 euro), iar ca cerinţe vă asigur că nu necesită ultima generaţie de PC.

Ştefan Enache, anul I

stefan.enache@asii.ro

Aflat pe primul loc în UK Top 40 PC Games în decembrie, jocul poate fi considerat pentru unii cam plictisitor, dar captivant pentru cei care văd în fotbal mai mult decât un meci de 90 de minute.

Cum spuneam, Football Manager 2010 (îl voi abrevia FM2010), pare un joc destul de plictisitor pentru cineva care este obișnuit cu jocurile ce implică mai multă acțiune. FM2010 nu este doar un simulator de fotbal, gen FIFA sau PES, ci o întreagă platformă prin care ai posibilitatea să îți conduci echipa, să o manageriezi și să o ajuți să crească, dezvoltând-o din toate punctele de vedere. Acest lucru te poate captiva și te poate țintui în fața monitorului multe ore pe zi, pentru că orice decizie pe care o iei se reflectă în evoluția propriei echipe.

Locul I în UK Top 40 PC Games în decembrie

Jocul este unul destul de dinamic, în ciuda rigidității interfeței (de altfel superb creată, dar voi reveni pe parcurs). În calitate de manager al unei echipe, va trebui să susții conferințe de presă, să hotărăști transferurile, să ții legătura cu finanțatorii clubului. Toată activitatea ta va fi monitorizată de presă, iar tu vei primi zilnic știri din diferite domenii, pe care ești liber să le filtrezi. Începutul carierei de manager va fi destul de greu. Presa te va critica, suporterii nu te vor accepta, echipa va răspunde cu greu la cerințele tale. Misiunea ta va fi să ieși din această situație, să faci să apară rezultatele bune și să îți îndeplinești promisiunile făcute la început.

toată activitatea ta va fi monitorizată de presă

Interfața din FM2010 este una ergonomică și foarte eficientă. Secțiunile principale, care te vizează direct, sunt aranjate pe taburi, Profile, News, Jobs, etc, dar și o serie de taburi cu secțiunile legate de club: prima echipă, a doua echipă, ședințele cu conducerea clubului, transferurile. În același timp, ai acces la unele informații folositoare, în colțul din dreapta sus, dacă ești pentru prima oară în FM2010.

În calitate de manager al unei echipe, va fi de datoria ta să ai grijă de performanțele ei, dar și de ale jucătorilor. Vei stabili componența echipei și vei fi cel care va hotărî transferurile. Va trebui sa manageriezi staff-ul tehnic al clubului, de la care vei primi tot timpul feed-back și diferite sfaturi.

la început, presa te va critica, suporterii nu te vor accepta, iar echipa va răspunde cu greu la cerințele tale

Complexitatea jocului constă, în primul rând, în faptul că ai acces la cele mai neînsemnate detalii, de exemplu după terminarea unui meci poți vizualiza o analiză efectivă a prestației fiecărui jucător în parte, dar și a echipei în general. Astfel, poți să îți dai seama care sunt punctele forte dar și punctele slabe, ce ar trebui îmbunătățit sau ce ar trebui schimbat. Pe lângă asta, în FM2010 s-a pus foarte mult accentul pe comunicarea dintre manager și echipă. Te poți adresa unui jucător individual sau poți să adresezi mesaje întregii echipe, înainte și după terminarea unui meci, dar și la pauză. Acest lucru contribuie la moralul echipei, un alt lucru pe care trebuie să îl ai în vedere în calitate de manager. FM2010 conține o impresionantă bază de date cu informații reale și actualizate despre mai toți jucătorii profesioniști de fotbal, informații folositoare pentru realizarea transferurilor la propria echipă, dar și informații despre ligile și campionatele de pe toate continentele.

s-a pus foarte mult accentul pe comunicarea dintre manager și echipă

Lansat în octombrie 2009 de către cei de la SEGA Europe, FM2010 s-a menținut pe primele poziții în topurile de PC Games din fiecare lună de după lansare. Ceea ce impresionează cel mai mult la acest joc este realismul și complexitatea gameplay-ului, pe care îl poți savura doar dacă alegi să joci FM2010 în cele mai mici detalii. Poți fi și superficial și să termini un campionat într-o zi, dar ar fi păcat să nu apreciem munca unor oameni care au reușit să creeze un joc magnific.

o impresionantă bază de date, cu informații reale și actualizate despre mai toți jucătorii profesioniști de fotbal

Există posibilitatea să te conectezi online alături de alte mii de manageri virtuali din FM2010, să îți măsori forțele și abilitățile dobândite pentru a arăta că ești cel mai bun. FM2010 este genul de joc care se adresează unei anumite categorii de jucători, cei care aleg să gândească și să își dezvolte atenția și abilitățile de coordonare. E genul de joc în care tu îți iei responsabilitatea deciziilor, iar lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă datorită ție.

Ionuț RĂILEANU, anul II

daniel. raileanu@asii.ro