The CofFII Superhero

Dacă ești la Facultatea de Informatică Iași, indiferent de anul de studiu, cu siguranță cunoști pe cineva care a intrat cu un pahar de cafea într-un laborator și i-a fost atrasă atenția de o anumită persoană. Ei bine, Ziarul de ASII a reușit să ia interviu acestei persoane, iar mai jos puteți vedea ce a ieșit!

 

Intervievator: Prima întrebare, care este numele dumneavoastră?

Dl. Cociorbei: Cociorbei Marius-Romeo.

 

I: Care este locul dumneavoastră de muncă?

Dl. C: Sunt administrator în cadrul Facultății de Informatică Iași din 2014 și gestionez laboratoarele și sălile de curs, dar mă ocup și de activități, împreună cu Secretariatul.

 

I: Ați auzit de Ziarul de ASII?

Dl. C: Sigur că da.

 

I: Care a fost motivația dumneavoastră de a vă angaja la Facultatea de Informatică Iași?

Dl. C: Motivația mea a fost, în primul rând, mediul academic. Îmi place foarte mult să lucrez în acest mediu, cu profesorii, dar și cu studenții.

 

I: Cum vi se par studenții din prezent?

Dl. C: Sunt dezamăgit, nu m-am așteptat, dar să nu generalizăm. Sunt cazuri și cazuri. Am tot respectul pentru ce fac unii studenți și profesori, dar cel mai mult pentru cei de la ASII deoarece am văzut munca pe care o fac. Însă, problema este de comportament, de bunul simț. Apreciez foarte mult ce au făcut cei care au investit aici. După doi ani de zile sunt dezamăgit de situația laboratoarelor. Condiții s-au făcut, iar meritul este al personalului facultății și al celor care au investit. Dar faptul că nu se mențin e problema.

 

I: Simțiți o diferență între studenții de la an la an?

Dl. C: Da. Față de primii 3 ani, se simte o diferență. Și mă refer la comportament. Dumneavoastră luați acum un interviu unei persoane care a împlinit 48 de ani. Eu n-am avut părinți, am crescut prin casele de copii. M-am educat singur, m-am angajat singur, am învățat singur, am făcut și eu facultatea, 2004-2008, de profesie sunt jurist. Și știu ce înseamnă să fii student, știu ce înseamnă să fii într-o asociație a studenților. Am fost plecat în afară, am lucrat acolo, am văzut facultăți, am văzut licee, am văzut cum e în afară. Suntem deștepți aici, îi apreciez pe mulți dintre studenți, dar sunt unii care nu au nici o legătură cu această facultate, cu tot respectul. Sunt puțini, dar se elimină singuri. Și nu trebuie să intervină consiliul de etică sau ceva de genul acesta. Nu. Ei pleacă singuri. Și dumneavoastră știți foarte bine câți mai rămân. Mă uitam în ultimul timp, altă generație, cu mai mult bun simț. Faptul că am luat atitudine pentru a menține baza materială și investițiile firmelor de IT, pentru dumneavoastră în principal, iar acestea nu se păstrează… asta e durerea mea. Poate că o parte din studenți știu că mai iau atitudine. Observați asta. Pentru că afară nu am văzut așa ceva. Nu-ți dă nimeni voie. Dacă ar fi spațiu pentru așa ceva ar fi excepțional, dar nu sunt condiții. Avem sală de mese, acolo te duci, bei apă, mănânci, nu e nici o problemă. Dar sala de curs e sala de curs. Laboratorul e laborator. Acum, poate greșesc, poate nu. Să dea Dumnezeu ca dumneavoastră și ceilalți să mergeți în străinătate. Sunt convins că mergeți în afară în domeniul acesta. Vi se dă facilitatea. Dacă sunteți profesioniști, aveți șansa să vedeți lumea și o să vedeți că: ”Băi, a avut dreptate totuși administratorul respectiv”. Deci, diferă de la an la an.

 

I: Care sunt cele mai neplăcute episoade care vi s-au întâmplat de când lucrați în facultate?

Dl. C: Faptul că au dispărut sau distrus bunuri din facultate. Și comportamentul de golan. Mă uitam la C411, C412, C210, au dispărut cabluri. Și uitați-vă cât cablu mai avem (arată către o rolă de cablu). Mi s-a arătat degetul mijlociu în față, însă eu nu am luat măsuri și nu am atras atenția asupra acestui fapt. Și un student stătea cu picioarele pe masă și făcea plajă. Oameni buni, nu-mi venea a crede! Este un șoc pentru mine. Vorbim despre studenți la informatică. Studenți la informatică care sunt cei mai deștepți. Este o diferență foarte mare între Facultatea de Informatică și celelalte facultăți de la UAIC. Și v-am spus, de la an la an, lucrurile cu privire la comportament scad. Eu fac în prima săptămână instructaj, iau măsuri, ne putem înțelege; o dată, de două ori, trei ori. La un moment dat există o limită. Și nu-mi place, totuși. La 20 și ceva de ani, nu-mi place ce fac anumiți studenți. Scaunele de la C411, rupte. Uite așa făceau oamenii (se leagănă pe scaun agresiv). Sau găsesc cafea aruncată pe tastatură. Și la cei de la master, la fel. Dacă există o decizie administrativă, respectați-o. Dacă îți iei un termos, nu e nici o problemă, dar când e vorba de pahar sunt probleme. Vrei, nu vrei, se întâmplă. Nu te condamn. Dar vreau să vă spun că niciun student când s-a vărsat ceva n-a venit la administrator să zică: Domnul Marius, s-a vărsat ceva. Nu e nici o problemă, chemăm pe doamne de serviciu. Eu nu vin că nu am ce face. Îți oferim condiții, dimineață curat, tot. De ce nu poți să te duci pe hol, frumos? Nu e ca la liceu. Aici e facultate.

 

I: Și, la cealaltă extremă, care a fost cea mai frumoasă amintire cu un student?

Dl. C: Cea mai frumoasă o am cu cei de la ASII la FII Practic, și nu numai. Și la concursul de admitere și la alte evenimente. Sunt extraordinari, n-am ce să comentez. Sunt foarte buni organizatori. Dacă cei de la ASII se vor ocupa în continuare de această parte, n-o să mai atrag atenția niciodată. Contați foarte mult. Și vă ajută mai departe. Când vă veți angaja, oamenii de vârsta mea vor accepta comportament cum ar fi să stai cu fundul pe masă, chestii de genul. La orice problemă, nu cred că am întors spatele la nimeni. A dispărut ceva, am intervenit foarte repede, nu stăm la discuție. Sunt destul de exigent cu privire la păstrarea bunurilor. Ca administrator, gestionez bunurile facultății și o fac foarte mult pentru cei care au investit. Sincer vă spun, eu când am venit era dezastru. Și uitați ce e acum. Am pus întrebarea cât rezistă. Și când a fost deschiderea anul trecut, patronii au atras atenția să fie curățenie. Mie nu-mi place să fac observație. Și în special vă spun că am respectul ăsta pentru cei de la ASII. M-am înțeles foarte bine cu ei. Când am avut probleme, am comunicat, am chemat pe președinte. Organizatoric, nota 10, meserie.

 

I: Ce vă place cel mai mult la acest loc de muncă?

Dl. C: Colaborarea cu profesorii. Îmi place când aud rezultate frumoase, când aud de studenți că iau premii, tot respectul. Obiectul meu preferat este matematica. Am un deosebit respect pentru domnul Iacob, și nu doar pentru el, ci pentru tot corpul profesoral. Nu știu cum văd studenții situația, însă eu am observat pregătirea profesională a cadrelor didactice, dar și partea de socializare și cea umană. Asta m-a motivat foarte mult. Eu mă axez pe pregătire continuă. Nu mai spun în domeniul vostru, nu poți să spui că ai terminat de învățat niciodată.

 

I: Ați avut vreun moment în care ați spus: ”Îmi place să lucrez aici”?

Dl. C: Din prima, de când am văzut mediul. Mi-am dorit foarte tare să vin aici. E un domeniu care îmi place foarte mult și am cu cine discuta. Am avut studenți care au avut nevoia să comunice și i-am ajutat. Am avut un student, a renunțat, dar a avut o problemă medicală și l-am ajutat în multe lucruri, în sensul de a da un sfat, având în vedere bagajul de cunoștințe pe care îl am. I-am explicat situația și l-am încurajat să nu renunțe la facultate. El nu mai putea din cauza problemei de sănătate. Și părinții voiau altceva pentru el. Și îi spuneam: Bun, omule, ți-ai găsit de muncă, nu renunța omule, fă o facultate, fă să ai licență, nu se știe, dar nu se știe niciodată. Am încurajat și încurajez în continuare pe studenți să nu renunțe. Eu îi înțeleg, ești tânăr, vrei bani, vrei să te duci acolo, e frumos, dar nu renunța, ai posibilitatea, numai eu știu cum am făcut și eu facultatea și cu serviciu și cu naveta la 50-60 km de Iași. Așa am făcut facultatea, foarte greu. Fă 3 ani. Te ajută părinții? Fă și masterul. Că după aceea toată viața n-o să mai am timp, te căsătorești, n-o să mai ai timp, domeniul ăsta de IT evoluează constant. Depinde acum ce face fiecare. Dar domeniul ăsta este frumos. Nu ai timp. Le-aș ura foarte mult studenților de la IT să facă sport. Un șoc foarte mare, în anul 1, din aproape 400 de studenți, 10 oameni au făcut cerere pentru sport. Îmi povestea un student că n-avea timp și după se plângea din cauza greutății, coloanei, oboselii. Studenții obosesc foarte des, de aceea renunță și foarte repede. Trebuie să te duci să te relaxezi. Asta aș încuraja pe studenți, să facă sport.

 

I: Cum se compară cu alte locuri de muncă pe care le-ați avut?

Dl. C: Nu se compară. Eu am lucrat muncitor necalificat din `90 la Pangram*. Între 1999-2001 la Flux, ca vânzător-gestionar. Din noiembrie 2001 până în octombrie 2011 în cadrul Ministerului de Interne, în Poliția de Frontieră. Nu se compară din 90 până acum, ăsta e cel mai bun din toate punctele de vedere.

 

I: Cum considerați relația dumneavoastră cu studenții?

Dl. C: Atât timp cât totul e în regulă, e ok (râsete). Nu atrag nimănui atenția. Dar în momentul când avem o decizie scrisă pe ușă, 90% au înțeles mesajul. E chestie administrativă, atât. În rest, eu n-am ce să comentez.

 

I: Ce sfat le-ați da studenților?

Dl. C: Să țină la bunurile facultății, să se gândească la cei care au investit pentru că au făcut-o pentru ei. Vorbim de civilizație și de cei 7 ani de acasă. Repet, nu generalizăm. Și nu-mi place să fac observație. Pentru asta am nevoie și de ajutorul celor de la ASII. Contați foarte mult. Ăsta e mesajul meu.

În concluzie, ați aflat povestea domnului administrator Cociorbei Marius-Romeo și de ce pune atât de mult preț pe curățenie și ordine. Dacă vreți să dați de el și în afara facultății, îl găsiți la sala de sport și fitness de la CFR sau pe stadion, pe pistele de alergat.

 

*Pangram SA, companie înființată în 1994, care se ocupă cu panificații.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *