Viața dincolo de catedră

I-ai văzut de atâtea ori la facultate, predând lecții stufoase și scriind exerciții complicate la tablă. Îți vine greu să îți imaginezi profesorii în orice altă ipostază. Probabil te gândești că și acasă principala lor ocupație e să scrie demonstrații sau cod. Dar dacă ți-aș spune că după ce ies pe ușa facultății încep și ei să simtă dorința omenească de a se destinde după o zi de muncă? Ca să demontez mitul pedagogului care nu există în afara catedrei, am luat contact cu o parte din profesorii noștri și am strâns toate descoperirile mele în acest articol. Dacă vrei să afli cine nu se dă în lături de la un meci de fotbal cu studenții, cine e antrenor de tenis de câmp în timpul liber, cine e pasionat de fotografie sau cine a ținut o cioară ca animal de companie, ai ajuns în locul potrivit.

Adrian Iftene, decan al Facultății de Informatică și profesor universitar

Dacă ai fost la ASIIadă, cu siguranță ai avut plăcuta surpriză de a descoperi că domnul decan este un împătimit al sportului și că nu ar ezita să joace fotbal cu studenții. A mai jucat și baschet, badminton, tenis de masă și biliard, dar marea lui pasiune este tenisul de câmp: “Din câte îmi amintesc am început să joc pe la 5-6 ani și la 9 ani deja participam la prima competiție de amatori. În acei ani erau foarte cunoscută competiția “Daciada” pentru pionieri, unde copii din toate județele țării erau încurajați să facă sport. Erau etape locale (la nivelul localităților și municipiilor), după care erau etape județene și etapa națională. De la 9 ani până la 16 ani am participat în fiecare an la etapa națională alături de colegii mei, reprezentând orașul Bârlad și județul Vaslui. Am obținut rezultate destul de bune, câștigând de 3 ori titlul de campion național (la 12, 14 și 16 ani), odată am fost vicecampion național (la 10 ani), am ocupat și locul 4 și locul 6. 

După ce am împlinit 16 ani, a fost revoluția iar Daciada a dispărut. După un timp, am dat la Facultate și de atunci nu am mai jucat așa de mult și de intens tenis. Încă mai merg de două ori pe săptămână la tenis, iar în vacanța chiar mai des, dar jucăm de plăcere, pentru a face mișcare și pentru a fi mai sănătoși. Chiar le recomand și studenților să facă mișcare cât pot de des, să meargă la materia facultativa Sport, să găsească timp și pentru activități în aer liber sau într-o sală de sport.

O altă pasiune a domnului decan este și arta, pe care a descoperit-o participând în copilărie la cercul de pictură de la Casa Pionierului: “La cercul de pictură se lucra săptămânal, iar periodic lucrările erau trimise la competiții și concursuri naționale și internaționale. Și aici am obținut rezultate frumoase, obținând de mai multe ori premiul întâi la competițiile naționale, dar obținând și medalia de aur la competiția internațională de la Ulan Bator (din Mongolia) și o mențiune la o competiție internațională din India (care era foarte puternică). Îmi pare rău că nu mai reușesc să-mi aloc timp pentru a picta, dar sper ca în viitor să reușesc să fac asta. În schimb particip când am ocazia la vernisaje și expoziții aici în Iași sau în alte orașe pe care le vizitez.”

Cosmin Vârlan, profesor universitar

Și domnul Vârlan are pasiuni pe care poate nu te-ai aștepta să le găsești în același om: “De când am fost mic mi-a plăcut electronica: să aprind beculeţe, să fac motoraşele să se învârtă. Poate această pasiune a fost insuflată şi de tatăl meu, electronist profesionist. Pasiunea pentru electronică s-a reactivat  în momentul în care am luat contact cu platforma Arduino. Am putut să combin electronica cu o altă pasiune pe care o am din liceu: programarea. Îmi place să călătoresc şi să văd locuri noi, îmi place să fac fotografii, să vizionez un film bun (deşi sunt din ce în ce mai rare), să interacţionez cu oamenii – acesta fiind şi unul din motivele pentru care am devenit profesor.”

Cristian Masalagiu, profesor universitar

Domnul Prof. Masalagiu este un alt profesor activ: “Din cauza vârstei, hobby-urile mele „extra” nu sunt foarte multe. Recunosc totuși că față de tinerețe nu și-au schimbat prea mult „esența” ci doar „intensitatea”. Îmi place sportul, fotbalul în special, pe care nu-l mai pot practica. Merg însă o dată pe săptămână la sală și mă axez pe înot. Îmi place muzica („nu zgomotul”): jazz, simfonică, chiar pop „modernă” (dar melodioasă). Merg o dată pe săptămână la Filarmonică, ascult frecvent pe Youtube. Îmi plac filmele „de investigație”/„detectiviste”. Adică filmele așa-zis „polițiste”, dar nu cele cu violențe /de groază/crime oribile; cele cu crime/fapte ilegale care se rezolvă „mintal”/ „logic” (sic !), fără vinovați „scoși din joben”. Sunt un fan al al drumețiilor; este extraordinar să vezi locuri/oameni/obiceiuri noi; la mare, la munte, în orașe „speciale”; în țară (n-o s-o cunoaștem niciodată cum ar trebui …), dar și în străinătate. Îmi doresc să mă întâlnesc cât mai des cu familia, cu persoanele la care țin. Mă refer la petrecerea timpul împreună, nu la conversații pe rețele de socializare.”

Corina Forăscu, profesor universitar

catei
“Melodogii mei”

“Mă cam dedic oamenilor, fie ei copii, prieteni, studenți sau vârstnici. Nu cred că poate fi numit hobby, dar îmi place să ajut ori de câte ori o pot face. Și pentru asta sunt destul de prezentă la multe dintre evenimentele comunităților în care mă aflu… în Iași sau în străinătate. Iubesc natura și animalele de când mă știu și am crescut, pe lângă tradiționalele (și aproape permanentele) exemplare de pisici europene sau câini de rasă (Dog German, Ciobănesc german sau Bull Terrier) sau salvați de pe străzi, și unele ceva mai aparte precum broaște țestoase (adunate de pe șosele din Grecia), o cioară (din Copou), un pui de uliu pe care l-am învățat să zboare și porumbei. De la ele toate îmi trag energia, așa mă inspir și merg mai departe.

Călătoresc mult. Cel mai des în folosul facultății, cu proiecte, mobilități și altele. Recomand mereu studenților să călătorească… așa cunoști, experimentezi, înveți, îți faci noi prieteni. Și da. Muzica. Preponderent clasică, dar nu numai. Cam de jumătate de an mi-am redescoperit un prieten vechi și bun din copilărie – pianul. Comunicăm tare bine și foarte frecvent cu el ies din stările oarecum mai dificile.”

Bogdan Pătruț, profesor universitar

Domnul Prof. Pătruț ne-a povestit despre pasiunile lui din copilărie și despre actualul lui proiect de suflet: “În copilarie și în tinerețe am fost pasionat de pictură și de desen. O parte din tablouri sunt acum expuse chiar în casa mea. Am vrut să devin arhitect până în clasa a XI-a, când m-am răzgândit și am dat admiterea la matematică. Programarea am învățat-o singur, de la 14 ani și pot spune că sunt un autodidact în multe domenii.

tablou

Pasiunea mea este educația, în timpul liber investesc în copii și în tineri. Am derulat o serie de proiecte social-educaționale, pe cont propriu și în cadrul Asociației EduSoft, în ultimii 6 ani. Cred că rolul unui profesor este și dincolo de catedră, pentru că un profesor are și un rol formativ. De mai puțin de un an am creat un cerc de „Programare cu răbdare” la Bacău, prin care urmăresc creșterea interesului față de informatică, matematică aplicată și alte domenii STEM a tinerilor din centrul Moldovei. Cei peste 350 de elevi înscriși la cerc au primit lecții de la diferite personalități din lumea informaticii și a învățământului informatic, inclusiv de la studenți sau profesori din facultatea noastră. Acum proiectul s-a extins și s-au înființat centre locale la Iași, Timișoara, Zalău, Adjud, Târgu Ocna și în alte localități urmează să se înființeze în curând.”

Cine dorește să ajute cercul, o poate face aici: https://gogetfunding.com/coding-with-patience/

Anca-Maria Nica, asistent universitar

După cum probabil ai ghicit dacă ai avut ocazia de a participa la un seminar de-al dumneaei, doamna Nica este pasionată de dezvoltarea personală: “De mai mulți ani, am fost atrasă de dezvoltarea personală sub toate aspectele. Timpul este cea mai prețioasă resursă pe care o deținem toți în aceeași măsură, însă diferența o face felul cum învățăm să o folosim eficient. Îmi împart timpul liber între lectură, studiu, scris, participare la cursuri de dezvoltare personală etc. Aptitudinea de a vorbi în public o consider importantă pentru o comunicare eficientă, iar la dezvoltarea acesteia a contribuit semnificativ cursul Speaker Elite ținut de Andy Szekely și acreditarea de formator din partea Ministerului Educației și Ministerul Muncii. Certificarea internațională John Maxwell Team ca speaker, trainer și coach mă ține conectată la un mediu de creștere foarte benefic unde găsesc multe modele prin care pot să-i ajut și pe alții. Poți să schimbi lumea în măsura în care te schimbi pe tine.” Este pasionată și de muzică.

Are și un hobby la care poate nu te-ai fi așteptat: “Ca hobby-uri aş mai putea adăuga drumețiile pe munte și sportul, între care un loc deosebit îl ocupă Aikido. Muntele mă inspiră, îmi dă încredere, sănătate și multă bucurie. Aikido se traduce prin calea armonizării energiei. Este un sport prin care te educi și te disciplinezi pe tine însuţi. Are la bază principiul non-rezistenței. Ca apa care atunci când o împingi nu se opune, dar revine neschimbată la loc, pe când o masă, când o împingi, opune rezistență și în consecință rămâne sub efectul venit din exterior, mutată. Toate acestea au aplicabilitate în viața de zi cu zi.”

Alexandru Spiridonică, colaborator

Domnul Spiridonică este o altă dovadă vie că nu toți oamenii din IT sunt sedentari:  “Pentru mine mai mult decât un hobby, mai degrabă ca o religie este sportul și mișcarea în general. Am fost și încă sper că mai sunt sportiv de performanță, când eram copil și junior am fost jucător de tenis de câmp de performanță. Fără a fi campion și fără a avea pretenția că am fost de nivel de lot național, pot spune că am avut ceva rezultate în concursurile din țară, cel mai sus am fost locul 18 în țară la categoria de vârstă 17-18 ani.” Acum antrenează atât copii, cât și adulți la acest sport. Pe lângă tenisul de câmp, domnul Spiridonică știe să joace fotbal, baschet, tenis de masa și bowling, și ar vrea să se perfecționeze și la biliard.

Un alt hobby al dumnealui este cititul, deținând o bibliotecă de câteva mii de volume din diverse domenii: “Nu există neapărat un domeniu preferat, dar mi-au plăcut mereu cărțile despre marii conducători militari (am în casă peste 30 de cărți despre Napoleon, de exemplu). De asemenea sunt pasionat și de istoria artei, și recomand tuturor să citească fascinanta lume a Renașterii din Italia, fără discuție cea mai frumoasă perioada a artei.” 

Îl pasionează și muzica: “Ca un alt hobby ar fi muzica anilor 80, consider că tot ceea ce se scoate acum pe piața muzicală este un gunoi în proporție de 95% (ca să folosesc eroarea statistica acceptata, că doar țin ore de Probabilități și Statistică). Diferența dintre muzica mai veche, anii 60-70-80, 90 chiar, e făcută de contribuția și vocea artiștilor, cea de azi e făcută de tehnologie, practic nici nu îți mai poți da seama dacă artistul X sau Y, care e în mare vogă, dacă îl pui să cânte live, s-ar putea descurca”. 

Sper că după ce ai terminat de citit acest articol ai ajuns să îți vezi profesorii cu alți ochi: poate te-ai regăsit și tu în hobby-urile acestora, poate ți s-a părut interesant ce ai citit despre ei, poate încă te miri cum niște oameni atât de ocupați își găsesc timp pentru atâtea activități. Oricum, cu siguranță ai găsit motive în plus să îi admiri pentru energia, pasiunea și modul lor de a se organiza.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *