Am întrebat 10 studenți

Pe lângă visurile legate de cariera de care toți studenții din facultate suntem atașați, există și latura fantezistă la care nu putem renunța, satisfăcând-o prin citit, gaming și alte hobby-uri. 

Este noaptea, te pregătești de culcare, dar în loc să adormi rapid, realizezi că ultima jumătate de oră în pat ți-ai petrecut-o gândindu-te la un „ce ar fi fost dacă?”. Fie că este vorba despre alegerea unei alte facultăți, a mutatului în altă țară, sau chiar că te-ai născut într-o lume plină de magie, știm că ai curiozități neîndeplinite demne de o carte de aventură.

Am provocat 10 studenți să ne spună cum se imaginează într-un univers paralel, influențat de cel mai radical „efect al fluturelui”, păstrând o trăsătură reprezentativă. 

Cum te vezi într-un univers paralel și ce calitate definitorie ai păstra?  

Răspunsuri: 

Cu siguranță mă văd alegând tot o facultate „incomodă”, care să mă oblige, din prisma notelor, să caut anumite informații, să le înțeleg și să lucrez cu ele, forțat, la un proiect sau pentru un examen. Sigur, ne „distrăm” cu multe concepte abstracte la cursuri, dar ce ne diferențiază pe noi față de alții este tocmai acest lucru – ne antrenăm pentru a îndeplini task-uri complexe, în deadline-uri mici. 

Prin urmare, calitatea definitorie de păstrat este disciplina; consider că trebuie să tragi de tine pentru ceva, chiar și când nu ai chef… #DebugSessionsLovers știu cel mai bine.

Mădălin Florea, anul III 

Într-un univers paralel în care, din diferite motive, nu aș fi ajuns în situația în care să fiu pasionat de informatică, probabil aș fi făcut ceva în legătură cu a doua cea mai mare pasiune a mea: camioanele. Probabil la vârsta asta m-aș fi pregătit să-mi iau permisul de conducere pentru camion, urmând ca în viitorul apropiat să ajung să transport apă minerală de la Borsec în diferite părți ale țării. 

O calitate pe care aș păstra-o ar fi optimismul, pentru că mi se pare important să realizăm că orice perioadă mai grea din viața noastră este temporară. 

Ștefan Dobrică, anul III 

Într-un univers paralel m-aș vedea artistă, cântăreață, dansatoare sau actriță, nu contează ce, pentru că mi-aș fi dorit foarte mult să pun mai mult accent pe latura mea artistică și să o duc la un nivel mai ridicat. Cu siguranță aș păstra entuziasmul de a face cât mai multe lucruri și motivația de a nu pierde timpul. 

Camelia Tîrnovan , anul III 

Într-un univers paralel sunt sigur că n-aș fi complet schimbat. Probabil n-aș mai fi pasionat de informatică și n-aș mai fi student la această facultate din această cauză. Cred că n-aș mai fi implicat nici în multe activități de voluntariat cum sunt acum.

Însă, sunt sigur că aș rămâne o persoană care sare în ajutorul altora atunci când au nevoie și, mai mult ca sigur, aș rămâne la fel de deschis la cunoașterea de persoane noi ca până acum.

Cum într-un univers paralel nu există „Nea’ Covidu’”, sunt sigur că aș sta cu prietenii și colegii să își cumpere ceaiul de la Teo’s Tea și i-aș aștepta să își termine țigara afară la -20 de grade până să intrăm undeva în interior (asta sigur nu se va schimba, indiferent de univers).

Abia aștept să ne revedem!

Daniel Rusu, anul III

Fiind un mare fan Harry Potter, primul gând pe care l-am avut când am citit întrebarea a fost, bineînțeles, un univers în care la 11 ani am primit scrisoarea de admitere la școala de magie Hogwarts (deși, eu sper că acel univers e acesta de fapt, doar că bufnița care îmi aducea scrisoarea încă e pierdută pe drum). În acest univers paralel, m-aș folosi foarte mult de vrăjile învățate pentru confort (așa cum ne place nouă programatorilor să automatizăm totul pentru a avea o viață mai simplă), de exemplu: să invoc obiectele din cameră la mine în pat fără să mă ridic (câți nu ne-am dorit asta?), iar în loc să merg cu tramvaiul până undeva (mai ales în perioada aceasta) aș putea să mă teleportez. 

Desigur, încă nu sunt un vrăjitor (trebuie doar să ajungă bufnița cu scrisoarea), dar prietenii îmi zic „Ce vrăjitorie/magie mai e și asta?” atunci când le arăt la ce lucrez, deci măcar atât am. Totuși, mi-aș dori să trăiesc în acest univers paralel, măcar să știu că magia e adevărată și „să nu strivesc corola de minuni a lumii”.

Ștefan Opriță, anul II

Mereu mi-a plăcut să cred că sunt o persoană curajoasă, tipul de om curios care este dispus să încerce orice și niciodată nu spune “nu” unei experiențe noi. Într-un univers paralel, aș profita la maxim de acest lucru, în sensul în care ziua perfectă ar putea porni cu un zbor cu parapanta deasupra mării încălzite, urmat de o sesiune de schi (da, în universul meu pot schia și vara) și terminându-se cu o drumeție pe muntele din apropiere, la apus. Energia mea nu se termină aici; mi-aș mai folosi curajul pentru a-mi deschide o mică afacere de tip patiserie/cofetărie, undeva pe malul mării și o parte din încasări aș folosi-o pentru a susține educația unor copii. Da, trebuie mult curaj să pornești o afacere mică de la zero, dar poți face multe când îți iei inima în dinți și crezi în tine. Cine știe, poate voi realiza aceste lucruri chiar în acest univers.

Andreea Manea, anul II

Într-un univers paralel aș învăța cu siguranță din timp, ca toți ceilalți. Aș trăi un stil de viață sănătos și aș prefera o carte în favoarea unui joc video. 

Calitatea pe care aș păstra-o este extraversiunea, aș rămâne sufletul petrecerii. 

Radu Deleanu, anul II 

În momentul de față, singurul lucru la care mă gândesc atunci când aud „un univers paralel” este o lume fără Covid-19, în care mi-aș fi luat adio de la școală, colegi și profesori așa cum se cuvine. Aș fi savurat ultimele clipe de licean din plin, conștientizând că sunt ultimele. Aș fi mers la banchet și aș fi cântat cu lacrimi în ochi versurile clișeului „Ani de liceu”, strângându-mi prietenii în brațe.

Totuși, nu ar trebui să mă plâng pe deplin, pentru că toate experiențele trăite prin această pandemie au avut rolul lor, maturizându-ne: am învățat că fiecare moment contează și trebuie să te bucuri de el pentru că nu știi niciodată ce îți rezervă ziua de mâine. Așadar, dacă m-aș trezi deodată într-un alt univers, în care totul a rămas „normal”, probabil aș vrea să îmi păstrez modul în care privesc lucrurile astăzi.

Ilinca Murărescu, anul I

Cum mă văd într-un univers paralel? Bună întrebare. Văd o persoană cu multă încredere în ea, o persoană energică și care reușește să ducă la bun sfârșit tot ce își propune. În principiu, văd o versiune mai bună a mea. Cu toate acestea, o calitate pe care sigur aș păstra-o ar fi dedicarea față de oamenii din jurul meu, de un proiect, de o activitate, deoarece în momentul în care mă implic în ceva îmi dau silința să fie cât mai bine totul.

Raluca Nastasă, anul I

De multe ori de-a lungul vieții m-am întrebat nu doar dacă există universuri paralele, ci și dacă există cumva un „alt eu” într-un astfel de spațiu. Până când cercetarea va ajunge la punctul în care să răspundă la aceste întrebări, pot să mă gândesc la modul în care m-aș vedea acolo, atât ca înfățișare, cât și dincolo de ea. Cu siguranță multora dintre noi ne este foarte greu să ne imaginăm arătând altfel, iar, din această cauză, pot să îmi închipui o persoană care mă imită absolut perfect și cu care mă întâlnesc de fiecare dată când mă uit în oglindă. Pe această idee mă bazez când spun că una din trăsăturile mele definitorii pe care le am este ușurința de a mă adapta la orice context, în strânsă legătură cu dinamismul din viața de zi cu zi, ce mă ajută mereu să mă mențin în formă.

Andrei Lăpușneanu, anul I

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *